(no title)

Cum fac parte din categoria oamenilor care fug de rubrica “cine sunt eu”, o să mă limitez la o descriere succintă care inaugurează prima mea emoție a primei postări al primului meu blog.

La 20 de ani nu sunt prea multe drumuri descoperite, uși deschise sau decizii corecte tinzând mai mult să acționezi îndrumat de instinct. Însă ai destule lucruri de împărtășit, amintiri de cugetat, păreri de întărit și gânduri de afișat; iar când la vârsta de 15 ani părăsești orașul natal oltenesc,Motru, în schimbul unuia ardelenesc, Sibiu, totul se mai condimentează. Și cine altcineva să-ți contureze personalitatea dacă nu liceul, care, în cazul meu Lazărul și-a spus cuvântul? Și cine să preia “ștafeta” dacă nu facultatea, găzduită în același oraș, c-a făcut treabă bună până acum? Și cum să nu-ți vezi lungul nasului dacă ai în spate doi frați trecuți de mult prin ghidușiile adolescenței? Și cum să-ți începi un “proiect bloggist” dacă nu ai susținerea prietenilor potriviți? Iar dacă n-ai avea părinți de un umor specific moldovenesc și o pisică tomberonistă cu gesturi câinești cum să înveți să iubești?

Lucruri care vor fi descoperite si explicate pe parcurs cu răbdare și atenție.

***

As I’m part of the class of people that run away from the “who am I” heading, I will limit myself to a short portray which boosts the excitement felt for my first article written on my first blog.

At 20 years old there aren’t so many roads trampled on, opened doors or right decisions,  driven more to act on the instinct. Yet you have enough things to share, memories to think about, opinions to reinforce and thoughts to “waste”; and when at 15 you have to leave your southern hometown, Motru, to a more transilvanian one, Sibiu, everything becomes more flavored. And what else could shape your character better than high school which in my case Lazăr took a stand? And who could take the responsibility to a new level if not college, housed in the same town, ‘cause it’s good at its job? And how could you not keep your place with 2 older brothers past already through the teenage tricks? And how could you start a “blog project” if not with the support of the right friends? And without the parents of a specific type of north-eastern humor and the “stray” cat with doggish features how could you learn to love?

Things uncovered and accounted with patience and devotion.