Facebook-ul m-a anunțat că de 8 luni nu am mai scris niciun articol pe blog, iar wordpress-ul îmi trimitea timid notificări pe email că ar trebui sa mai șterg praful și pe aici. Semn că am uitat să am grijă de vechile mele plăceri și că nu mai știu să îmi păstrez hobby-urile ca priorități, așa cum mi-am promis pe vremea accea. Cele 8 luni au venit cu schimbări majore, atât pe plan personal și profesional (unul din primele mele articole au fost legate de schimbarea părului și de începutul facultății; acum este vorba tot despre schimbarea părului, dar despre începutul unui nou job, unui nou hobby: fotografia, precum și unor noi țeluri), cât și pe cel mondial (brexit, Trump, Syria, conspirații, stres și teamă). M-au copleșit atâtea vești. E dificil să alegi un singur subiect pe care să-l concentrezi într-un singur articol scris după mult timp. Așa că o să mă concentrez pe motivul care m-a determinat să-mi „răsfoiesc” blogul și să îmi propun reluarea acestei activități.
Subiectivitatea începe să devină unul dintre cele mai întâlnite motive ale unei „comunicări false”. E normal ca o părere să se formeze prin prisma propriei conștiințe și să se raporteze la felul în care o persoana a crescut, a fost educată și în raport cu experiențele pe care le-a avut până în acel moment. Poate subliniez asta mai mult pentru mine ca să pot citi cu voce tare și să încerc să îmi „domolesc” această subiectivitate, pentru că nu putem să o eliminăm definitiv, iar fără ea nu am mai avea parte de autenticitate. Echilibrul este greu să îl obții, deși într-un fel sau altul toți îl au ca scop, sau cel puțin asta este speranța mea și motivul cel mai favorabil al unor probleme sau neînțelegeri. Dar indiferent cât de mult te raportezi la sentimentele și experiențele care te formează, cel mai important factor într-o evoluție personală de bun simț este înțelegerea, care de cele mai multe ori este confundată cu indiferența. Cred că înțelegerea presupune empatie, un anumit grad de agreabilitate și interesul de a avea un rezultat productiv. Spun că ea este uneori confundată într-o oarecare măsură cu indiferența pentru că de foarte multe ori am fost sfătuită ca unele lucruri să nu fie tratate foarte personal. Dintr-un anumit punct de vedere sunt de acord cu faptul că tăcerea și acțiunea de „a trece peste” sunt cele mai bune soluții în anumite situații și sunt cele mai mature abordări, însă dacă stai să te gândești, asta ar însemna că orice discuție pe care o porți cu oricine este pe deplin adevărată, iar daca un rezultat (orice fel de rezultat) este în sine fals, iar el este gestionat cu tăcere atunci asta îmi dă voie să îl cred un gest de indiferență. S-ar putea ca acest efort să nu fie unul cu un rezultat pozitiv, dar poate merită încercat.
Am numit-o la început o „comunicare falsă” pentru că sunt cazuri în care o comunicare pleacă de la două subiectivități incompatibile fără ca acestea să-și înțeleagă argumentele. Desigur, și articolul acesta este subiectiv care probabil se va lovi de cu totul alte păreri, însă aș provoca orice cititor să fie un înțelegator implicat, ci nu unul ignorant.
***EN***
I was informed by Facebook that I didn’t write a new article for eight months, and wordpress is shyly sending me emails with the notification that I should dust the blog as soon as possible. It was a sign that I forgot to take care of my own pleasures and I don’t know anymore how to keep my hobbies as priorities as I promised myself that time. These eight months came with huge changes not only on a personally and professionally plan (one of my first articles was about my hair colour change and the beginning of college; now it’s about my hair colour change too, but the beginning of a new job, of a new hobby: photography, such as new goals), but also on global level (brexit, Trump, Syria, conspiracy, stress and fear). These news awed me! It’s difficult to choose one single subject to develop in a single article written after a very long time. I decided to focus on the reason which made me to look back and reread my blog and to have it in mind to keep writing.
Subjectivity starts to become one of the most popular reasons of a `false communication`. It’s perfectly understandable that an opinion is formed in terms of self-consciousness and in regards to the way in which a person has grown, was educated and according to the experiences that the person had till that moment. Maybe I highlight this more for myself in order to read it out loud and to try to humble this subjectivity, because it’s impossible to erase it completely, and without it we would never be authentic. Balance is hard to find, even if this is everybody’s goal, at least this is my hope and the most fortunate reason for certain problems or misunderstandings. But no matter how much you will relate to the feelings and the experiences that formed you, the most important agent in a personal modest evolution is comprehension, which most of the time is intermingled with apathy. I think that comprehension implies empathy, a certain level of agreeableness and the interest of having a productive effect. I’m saying that sometimes it is intermingled somehow with apathy because I was mostly advised that some things don’t have to be treated too personally. From a certain point of view I agree with the fact that the silence and the action of `get over it` are the best solutions in certain situations and these are the most mature approaches, but if you stay for a minute to think, this means that every discussion that you have with anyone is fully true, and if a result (any kind of result) is in fact false, and it is treated with silence then this allows me to think that this is a gesture of ignorance. It might not be a positive result, but it might be worth trying.
I called it at first “false communication“ because there are cases where a discussion starts from two incompatible subjectivities without understanding the arguments. Of course, this article is subjective too which probably will hit with other opposite opinions, but I would challenge every single reader not to be an ignorant reader, but an involved one.
dimaramona.wordpress.com 